Se-ntinde luna peste valuri Ca o amantă plictisită, Pe cearșafuri înspumate, Cu aroganță de ispită. Pe pielea ei cu gust de sare, Și-n glasul ei de pescăruși, Te cheamă dulce către moarte Tu cel idealist , unde te duci? Ți se-nfășoară cu tandrețe Mai sus, mai sus, pe corp se-ntinde Cu-a ei sărut, ți-aduci aminte, Nimic nu mai ai de pierdut Te lași în valuri să te cheme, În tâmple îți zvâcnește-un gând, Prin nări să simți a ei poeme Abandonând al tău pământ Te trage-n largul cel tăcut, În alge tandru să te lege, N-ai alte glasuri să te cheme Pe veci acum, tu ești pierdut. Se-ntunecă deasupra-ți cerul Și-n ai tăi ochi, se stinge tot Cine-ar putea să te mai scape Din al ei trist, cavou de ape...
sâmbătă, 31 mai 2025