Chemarea vieții

Chemarea vieții
...
E-așa lumină-afară de pare că e vie,
Și vântul înfășoară cu iz de primăvară
Puf de păpădie!
...
Nimeni nu-i pe stradă să treacă liniștit,
În jurul lui să vadă, în dimineața caldă,
Că burgul n-a pierit!
...
Și-acum de dimineață totul pare viu,
Natura ne răsfață, așa plină-i de viață
Și totuși, e pustiu!
...
Iar noi stăm în casă de moarte-ntemnițați
Iar morții nici că-i pasă, ea a venit la coasă
Și suntem încuiați!
...
Dar viața ne tot cheamă, nu vă înspăimânați,
Nu luați moartea-n seamă, ieșiți voi fără teamă
Și vă imunizați!