Chiar dacă...

Chiar dacă...

Chiar dacă timpul 
se mișcă uneori prea încet, 
eu te-nsoţesc ascunsă-n 
buzunarul de la piept...
sunt atât de aproape, 
zilnic lângă inima ta,
nu cer nimic, 
doar mă mulţumesc să respir cu tine, 
lumea ta.

Chiar și când tac, 
prietena mea peniţa, 
nu poate tace,
mereu își va cere 
dreptul ei la libertate...
ea se hrănește 
din toate momentele 
și amintirile mele,
unde norii se-ascund 
în noapte, 
printre genele-mi prea grele.

Chiar dacă visele 
mă ocolesc 
în fiecare noapte,
cu ochii sufletului meu, 
te simt mereu aproape....
te însoţesc târziu,
în miez de noapte 
cu privirea,
vreau să-ţi respir intens parfumul 
și să-ţi simt iubirea.

Chiar dacă totul 
pare să se-nverșuneze
împotriva mea,
pasul merge-nainte 
chiar și când nu mai poate rezista...
și-n noapte, 
când pe cer 
se-aprinde-o stea aparte,
eu știu că-i Luceafărul meu, 
ce mă privește-n noapte.

Urmează-ţi visele mereu, 
chiar dincolo de stele,
nu-ţi pierde firea, 
iar bunătatea 
niciodată nu ţi-o amaneta....
nici o secundă 
nu se merită a pierde...
viaţa-i o luptă cruntă
iar cei cu inimi bune, 
ce știu cu adevărat iubi, 
mereu vor câștiga.

~25 Ianuarie 2015~