*lamelă de spațiu* mă-ntorc sub lupă sub coasta a treia un soare belicos mă-nțeapă că nu-i ofer spațiu mai mare deși trudesc să țes din artere plasa silabei de aur câteodată adorm înfășurată în murmurul scoicii chipuri smochinite se scutură fără regret din piele doar părul înstelat rămâne să fluture puterea nu poate fi atât de ușor secată coloanele veșniciei nu se dărâmă timpul fără vedere pulsează atingerea nu doare în eprubetă anemic protestează Sisif înainte de a lega cătușa bolovanului de gânduri mă lepăd inocent de raiul care începuse prost cu Eva plecată să negocieze curbura unei galaxii bulimice în loc să încruzească dinții cunoașterii verdele mărului încă nespovedit ofilește ispite țip răstorn orizontul ce fierbe în sânge un nou labirint deja desenează nordul magnetic temperatura e potrivită... laborantul ridică scărița și-aprinde lumina
sâmbătă, 31 mai 2025