Chimie inversă

Chimie inversă

Privesc prin iluzia silicată a sticlei...
Frunzele, pistrui suspendate
Pe obrazul veșniciei
Tremură în vântul care se destăinuie
Ramurilor.

Deși marcat de cifoză, Pomul Vieţii
Are în grai semantica ispitei.
O frunză își alungește peţiolul
Pe distanţă de ani lumină
Și pentru o nanosecundă
Se veștejește în căuș 
Din care beau...Apa.

Apa are gust verde de clorofilă,
Clorofila are pe linie maternă
Gena fotosintezei și împreună,
În timpul meu, îmi alungă stupoarea
Și mă redenumesc Alga...
Respir osmotic.

Simt fierberea Oceanului în catene
Alchimice de profunzime, de adânc,
De epopei încă necioplite în lava
Irealităţii.
Am fost adjudecat de Începuturi.

Sunt ulcior care se umple cu
Supa Primordiala.
Implozie.
Mă aflu în interludiul dintre Scânteie
Și Prăbușire...
Ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat.
Nici măcar Liniștea nu s-a născut încă.

...e mai bine aici, în Pantheon.
Zeii pregătesc Războiul Troian.
Va fi multă zarvă.
Mă duc să-l întâlnesc pe Homer.
Oare mă va primi în audienţă?

Marian Puscasiu
Iulie 2015