Chip de înger

Sub cerul fără de nori
Lângă pomii înfloriți,
Ea zâmbind fermecator,
Având anii fericiți.

Prin frumoasele priviri,
Văzând soarele pe cer,
Poți ușor să îi admiri
Minunatul chip de înger.

Tinerică și frumoasă,
Cu al ei suflețel curat
Se oprește să privească
Peisajul minunat.

Bucurându-se de clipe,
Având chipul luminos,
Cu ale ei brațe cuprinde
Tot ce-n jur este frumos.

Fericită vrea să-i vină,
Pe-o cărare al său iubit,
Ca să-i dea clipa senină,
Privind către răsărit.

Soarele trimite raze,
Înspre peisajul minunat,
Ea rămâne cu speranțe...
Având sufletul curat.

Însă tânărul nu vine
Și n-a venit de-atâta timp,
Tânără mereu revine,
În același loc zâmbind.

Ea primăvara o iubește
Căci cu drag i-a dăruit,
Vise rupte din poveste,
Tânărul ce l-a iubit.

Dar tot revine an de an,
Până când va fi mireasă
Și își va aminti cu drag,
Fiecare zi frumoasă.