Moartea nesfârşită seamănă teamă printre muritori, înghite trecutul şi aleargă pe urmele vieţii în viitor, nu are criterii de selecţie cunoscute, profită de hazard şi clipa malefică. Întunericul şi umbra stau faţă-n faţă se privesc în ochi şi se sfidează, în cearcănul mare cât o rană s-au cicatrizat toate iubirile uitate ca într-un album cu poze şi cuvinte frumoase. Chipul tău din tinereţe doamnă îmi aduce în memorie nevindecata emoţie, aşteptarea friguroasă şi lungă, pentru că întotdeauna mi-am strunit inima, să nu-mi fugă din piept şi să locuiască în tine ca într-un castel fermecat cu prea multe dormitoare şi paturi unde te caut până la epuizare.
sâmbătă, 31 mai 2025