Ci unde-s cititorii de altădată

Toată lumea crede c-au dispărut de pe faţa  
pământului S-or fi retras pe partea nevăzută  
Ori s-au autoanihilat Frumos şi adevăr dimi  
neaţa Frumos şi adevăr la prânz frumos şi a  
devăr la cina cea de taină Nu e bine cEVA  
a fost în neregulă O fi vrut poezia să se logo  
dească Fir-ar să fie Şi eu n-am ştiut nimic  
Frumoaso tu eşti fata morgana din deşertul  
inimii Pentru tine renunţ la orice oază virgină  
Însă mai întâi citeşte-mi poemul  

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II