Celui ce intră singur în noapte Îi trebuiesc aripi serafice Pe umeri în loc de brațe Dar și îngeri fiind tot s-ar rătăci Prin pădurea de cruci a cimitirului Boemian din orașul vânturilor. Clopotul ca o pendulă lunară Jumate numai de clepsidră Se clatină peste scufia rosie De cardinal a capelei Florentine. Muzeu in aer liber de arhitectură Monumentală, de mausoleuri, De înalte obeliscuri egiptene Sculpturi a la pietà din marmură Albă, veritabilă de Carrara, În grădini de liliac şi iasomie. O veritabila emulaţie post-mortem A răposaţilor întru Domnul. Dar acum marea competiţie Pe viață și pe moarte S-a terminat, cimitirul singur Zace istovit sub o pătură De iarbă verde, se odihneşte. La periferiile noului Eden Din legendarul oraș al vânturilor Se vând încă locuri de veci Ieftine, convenabile, atractive.
sâmbătă, 31 mai 2025