- Cinci primăveri sunt o distanță lungă Dac-o străbați cu pasul, pe-ndelete, Dar când iubești nu poate să-ți ajungă Niciun mileniu. Remușcări, regrete Că nu poți să-mpletești cu veșnicia Secundele când cercetezi minunea Cu buzele și guști din poezia Ce-ți colorează-n roșu-afecțiunea. La ceas aniversar îmbracă verde Metaforă să fii întotdeauna Și primăvara las-o să-ți dezmierde Frumosul chip, ca tine nu-i niciuna. - Succesiuni de timpuri hibernale Sau primăveri ce-abundă de culoare Le-am transformat în vers. Atemporale Sunt visele... Ferestrele spre soare Ți le-am deschis din prima dimineață Dansând pe jarul nopților, nebună, Mă rog să fii blestemul meu pe viață, Infernul să-l străbatem împreună Sau dacă ne vom pierde în răstimpul Când aselenizăm pe tâmpla lunii Povestea noastră o va scrie timpul Ce-așază șei pe spatele furtunii. Ioan Grigoraș & Liliana Trif