Nu ştiu cine eşti… Poate eşti frunza Purtată de vânt Pe gândul meu Avid de iubire Şi cânt, Sau poate eşti cerul Ce râde-n lumină Pe umbra fiorului Mângâiat de răsărit Pe retină! Poate eşti tristeţea Din flori iritate De lipsa romanticului Adormit în petale Uscate, Sau poate eşti visul În taine rătăcit Reântors din uitare Şchiopătând prin poveşti, Zgribulit! Poate eşti un atom Alergând în zadar Prin amintirile Clipelor ce se-au topit fără habar, Sau poate eşti gândul Evadat din trecut, Ori oftatul în taină Din dorul meu Renăscut! Nu ştiu cine eşti… Dar te aşteptam! Stiam că-ai să vii Ca un ecou rătăcit, Să-mi asculţi ţipătul lacrimii, Şi să-mi aduni stelele Risipite-n eter, Şi să ne ascundem În iubire, învăluiţi De mister!