Cine se naște să ne mai iubească Și de uitarea noastră să îi pese Și la urmași de noi să pomenească Și calea spre trecut s-o lumineze. Că vin corăbiile nopții să ne care Pe un tărâm pe care noi nu-l știm Și ne-adunăm cu neamul fiecare Sub crucea moștenită-n țintirim. Cin’ se mai naște să ne-îngroape Când între lutul negru și azur de cer Noi ne uităm pe rând cum ne absoarbe Viscolul morții-n marea de eter? Cin’ se mai naște să-și aducă-aminte Că am trecut pe-aici acum un veac S-aprind-o candelă în locurile sfinte Și pentru neamul nostru cel pribeag?
sâmbătă, 31 mai 2025