Ori pe veacuri sprijinită, Ori pe coada de la sapă, Ani și ani neodihnită - Ochii spre frumos mai scapă! Mai privește-n lung de luncă, Mai măsoară-n larg de mare: Viața nu e numai muncă Ci-i și-o mare sărbătoare. Anii n-or opri vreodată De prin vremuri dusul, mersul Tu în trudă te-neci toată Și sudoarea-ți este versul. Cei vecini mai trag prin ziare, Și vreo noutate ceartă, Tu muncești din zare-n zare Pentru casa ta deșartă. Prispa-ți zice cu o rugă La picioare să dai tihnă, Dar mai bine tragi o fugă La fântână-n loc de-odihnă. Și te-năbușă copiii Care s-au pierdut pe uliți, Dar termini legatul viei Soare-i cât de două suliți. Pruncul țipă în copaie Și îl cerți să fie bine, Și-ți mai trage și-o bătaie Omul când din crâșmă vine. Vânătă bocești în jale Și în bătături destinul Cât cu pântecele moale Îți mai horăie stăpânul. Curăți păpușoi în noapte Lacrimi tot scăpând pe față: Orătăniile toate Vor țipa desdimineață. Ai vreun dor, te-mbie visul, Ori măcar te-așteaptă gânduri - Știi că-ți este paradisul Un mormânt cu patru scânduri. De cu zori țâșnești din casă Să-ți îngropi o zi în glie... Țară dulce și frumoasă, Biată mamă, Românie! Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025