Cine-i omul acesta? ... Unde-i omul ce plânge de la lumina din soare? Unde-i omul ce râde când norii pictează? Unde-i omul fermecat de o floare Ce-n ploaie se bucură, râde, dansează? Unde-i omul îmbătat de culoare? Unde-i omul acela, plin de lumină, Ce face în juru-i minunată grădină, În pământul sfințit prinzând rădăcină? Unde-i omul acela care nu moare, Ce-a coborât veșnicia pe-o rază de soare, Unde-i omul acela, când s-a pierdut De cele ce pentru el s-au făcut? ... Omul acela cu sufletul dulce Cu-atingerea lui ce sfințește, Nu se mai naște, s-a dus! Rămase acesta care lovește Și ridică pe cruce Pe Domnul Iisus! ... Omul acesta de-acela-i pierdut, Acesta preschimbă frumosu-n urât, Acesta nu suie cu sufletu-n cer, Acesta nu plânge de la lumina din soare, Acesta se naște, lovește și moare, Acesta nu-i veșnic, e ceva efemer, Acesta nu-i liber, acesta-i închis Acesta e cel ce pe Dumnezeu L-a ucis!