CinemAG Pe bulevardul larg cu pomi udaţi de primărie pe asfaltul proaspăt pe care licăresc umbrele marilor reclame de neon plăteşti şi intri te aşezi în scârţăitul penibil de scaun vechi interbelic (atenţie! vecina din rândul 4 e tare frumoasă...) seminţe pe podea, ce nebunie genetică grotescă necivilizaţie doar am venit pentru cultură şi emoţii pentru jalea urinalelor atacate de zombies pe un ecran pătat de sânge şi dragoste cu cine oare mă sarutam în pauza de după reclame? şi cui ceream telefonul cu doar 5 cifre minuscule (ce uşor era de ţinut minte) dar uite că s-a făcut întuneric, doar lumina pâlpâie slabă pe feţe apoi plecăm acasă suspinând, plini de impresii măreţe ce minunata e viaţa altora spui şi sala se goleşte, o plasatoare închide uşa de bronz în urma noastră scaunele rămase singure îşi îndreaptă spatele strălucind nostalgii cu ochii lor de catifea.