cineva mă așteaptă la capătul drumului sapă o gaură pentru mine în cer uneori cu mâinile sângerânde se oprește în rugă iertarea e o stâncă crescută din piept pășesc pe întrebări ascuțite tălpile mele sunt un strigăt fără ecou trecutul în urma mea e o statuie de sare dacă aș putea plânge s-ar topi noaptea câte un înger albastru sapă cu aripile lângă mâinile încă sângerânde mai repede mai repede parcă raiul ar avea rezervare la ultimul avion din această veșnicie mie nu-mi spune nimeni nimic zilele însă parcă sunt tot mai subțiri merg cu fiecare pas liniștea mă cuprinde nu mai întreb și nu mă mai mir toate sunt exact cum trebuie să fie iubita îmi cântă un cântec de leagăn fiul meu are rădăcinile chiar în inima mea cineva sapă sapă lumina știu cine e dar încă nu sunt pregătit să -mi îmbrățișez mama sunt propriul meu miracol
sâmbătă, 31 mai 2025