Cioclii

Cioclii
...
Din averea lui cea mare,
Bogatul, ce se crede tare
Își va turna un falnic soclu
Pe care apoi să-și suie
Somptuoasa lui statuie,
Nu de erou, ci de cioclu!
...
Căci dacă tot alegem hoți,
Vom dispărea aproape toți
Și-acei bogați ce vor rămâne,
Pe-aceste plaiuri vechi, străbune,
Vor trăi să ardă morți!
...
Că cine oare-o să-i mai plângă,
Dacă nici gropi n-o să ajungă?
Atunci, măsura ”cumsecade”,
Va fi că morții se vor arde
De cei bogați cu viață lungă!
...
Și vor fi legi obligatorii,
Ca fiii nației române,
Atâți cât vor mai rămâne,
Pe-aceste plaiuri vechi, străbune,
Să fie arși în crematorii!