CIREAŞA

din ciclul: '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...''

CIREAŞA

E vara pe sfârşite, iubita  mea frumoasă
Şi vraja urcă-n ramul cu slove altoit.
Hai, scutură-ţi rugina şi lasă-te aleasă
De liliacul tandru în care-am răsărit !

Tu meriţi Universul cu-ntinsul lui albastru
Cu stelele aprinse, cu sori, cu galaxii
Şi nu exista-n lume căldura altui astru
Să lumineze-n vrajă întinsele câmpii.

Eu port în ochi înaltul, tu porţi-n suflet marea
Şi spiritul războinic mi-l culci prin adevăr,
Şi-n zborul enigmatic mi-e crisalidă zarea
Din care eu, ca flutur, sosesc la tine-n păr.

Nu te-am văzut vreodată şi reciproca-i lege
Şi trandafiru-mi zice că, sigur, suntem fraţi.
Prin roze vine versul cu fluturi să ne lege
Cum leagă soacra mare... pe tinerii-nsuraţi.

Nu-i vara pe sfârşite, iubita mea frumoasă,
E numai primăvară prin florile ce-mi vin
Şi vreau la mine-n suflet, menirea ta o lasă:
Icoană fermecată... la care să mă închin !

Şi lasă-mă prin muguri să vin din universuri
Şi inima ca torţă prin vremuri să ţi-o port.
Oglinda mea suavă, cât mi-aş dori prin versuri
Să-ţi fiu la sărbătoare cireaşa de pe tort!

26.09.2015