Credem în cer, numai credința știe Că sus la El-i prinos de bucurie. Când ne deschide la zenit fereastră După perdeaua zilelor albastră. De dincolo de lume și de zare Curge lumină lină din izvoare Curge în inimi din cerești livezi Ieși suflete din umbre și-ai să vezi. Când de-ntuneric s-a spălat retina În ochi curat se strecură lumina. Chiar și-n oglinda galbenă de fum Se pot vedea o cale și un drum. Un drum senin, o străvezie zare A lumilor de sus, primordiale. Cei ce-au plecat rămân acolo sus Că-i pace sfântă-n lumea lui Iisus. Coboră doar prin vise să mai vadă Cireșii de lumină din ogradă.