*legătoria celestă* sângerez risipită-n oglindă argintată de taină acidă distanța față de mine incertă îmi dă drept de veto oricând fără bocanci prăfuiți pe aleile nopții dinlăuntru se pășește smerit împănat doar de mister și dorul din vintre luna se joacă în burice de ger când te desparte în zar de efemer și peren nevăzut descărcată în file fragile de viață aștept să fiu copertată măiastru și să pier spre a-mi respira infinitul