Pe câmpia geto-dacă n-are cine să mai tacă Pe câmpia românească n-are cine să vorbească Au au ce vreme-amară au fugit munţii din ţară Că nu-i munte ci câmpie ceea ce nu-mi place mie Că nu-i deal ci e genune ceea ce nu pot eu spune Că eu tac tu taci el tace tăcerea de cap îşi face De aceea te-am ruga fă Doamne cu noi ceva Ori ne urcă ori coboară de pe crucea socială Ca din nou pre el urmându-l izbăvească-ne cuvântul Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005