Îmi spui că ţi-e teamă de spaţii închise Şi totuşi sub sâni mi te-nghesui avid, În pieptul fragil ce tresare aritmic Ferestrele albe abia se deschid. Zâmbeşti de pe pragul inimii mele, Îţi sunt la-ndemână şi lacăt, şi chei, Dinamica asta îmi tulbură firea, E-o culme abruptă... În alte femei Mă pierd încercând să-mi dizolv inocenţa, Mă apăr de mine, de tine m-ascund, Din mugurii mei înfloresc atitudini Şi vise abstracte cu fructul rotund. Nu-mi eşti prizonier, nici ostatic de taină, Tu pleci şi revii ca un val inocent, Mi-aduci primăveri ne-nţelese de îngeri Iubind şi urând cu acelaşi procent. Îmi spui că ţi-e teamă de spaţii banale Închise şi reci... Eu, râzând, te aprob, Mi-e sufletul vast, un ocean fără ţărmuri, Ţi-e bine acolo? Eşti claustrofob?
sâmbătă, 31 mai 2025