Amăgitoarea clipă, îmi vine din trecut, Plutindu-și strălucirea pe aripi de păcat Întinse peste-o noapte și-un suflet de-mprumut, Purtat de-un trup ce-l știe, din lanțuri, dezlegat. Ea-i vinovată, clipa, de-alegeri ce-a făcut În trecerea-i grăbită și parcă pe ascuns, Prin corpul cu un suflet ce nu s-a priceput, Cumva, s-o izgonească, să nu îl fi pătruns. El, un străin de corpul ce-n taină-l găzduia, Serba o fericire cum n-a avut demult În lumea cu zăbrele, aceea ce-o ura Și-n care-a stat o vreme închis. O, da, prea mult! A fost o altă clipă când, de la amanet, Adevăratul suflet, uitat și scump plătit, S-a reîntors la mine, pe-o sumă de regret Și a rămas în locu-i, de-o viață, cuvenit. E mult de-atunci, iar timpul, nisip de amintiri, A și uitat de trupul c-un suflet de-mprumut Mai fericit, mai liber și gata de iubiri Amăgitoare toate, ca-n clipa din trecut.
sâmbătă, 31 mai 2025