mama n-a murit am văzut-o în vis frământa aluatul pentru praznicul bunicului plecat cu o zi înainte de Crăciun m-a privit cum priveşti lumina din felinarul abia aprins apoi a îngenuncheat pe întunericul rămas în casă şi a plâns am impresia că-l ruga pe Dumnezeu să mă ţină de mână aşa cum o făcea când eram mic de jur împrejur linişte şi o mlaştină invizibilă din care încercam să ies transpirtaţia ieşită prin piele îmi năucea privirea gol şi singur în faţa amintirii cu moartea mi-am împreunat mâinile şi plin de iubire am modelat un Dumnezeu pe care să-l întreb despre mama mi-am amintit atunci ziua în care tata şi-a îmbrăcat costumul negru m-a luat de mână şi m-a dus la biserică pe drum se confesa ca unui om mare în dimineaţa aceea am plâns gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu şi atunci i-am cerut voie să vorbesc cu mama îmi era frică să o strig în tăcerea dintre noi s-a cuibărit o durere mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata şi am plâns ploua şi era frig...
sâmbătă, 31 mai 2025