nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt un amurg scufundat cu fruntea-n pământ să mai pot simți din miezul țărânii gustul curat al ierbii și al pâinii poate sunt o umbră-n apus de copac când frunzele-n bufnițe se mai prefac și sângeră-n pene prea sus fâlfâind un clopot de toamnă în păsări vuind