Ca o regină în hermină, apare iarna la șosea, în Cişmigiu plutesc în aer, frumoşii fulgi de nea Eu sunt iubita lui acum și-n parc ne sărutăm sub crengi albite de zăpadă de toate noi uităm. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleştar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de luceafăr, pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncăninid, pe altarul de gheaţă al iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleşesc… inima-mi bate năvalnic, freamătând de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheaţă, focul încălzeşte căminul şi lumina difuză creează magie… Împodobit cu globuleţe şi ghirlande din beteală, bradul cu cetină de jad străluceşte-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei… Privirea ta mă ţintuieşte licărind în noapte, gura-ţi însetată-mi soarbe roua vieţii, atingerea buzelor fierbinţi mă înfioară… Cutremurul propagă iubirea-mpărtăşită şi-n valuri legănaţi, trăim a vieţii clipă. Este iubirea simplă, în marea ei splendoare, ce-n clipa procreerii-i forţa creatoare. În liniştea deplină ce-nvăluie chiar zorii visăm la nemurire, visăm moştenitorii. Și iată-n plină toamnă, de dimineață-n zori s-a născut o fetiță, o floare între flori.
sâmbătă, 31 mai 2025