Clopotul Ierusalimului Îmi bubuie în timpane zgomotul crucii căzând... Zgomotul crucii răcnind din noroi... Zgomotul primului hohot de râs repetându-se la infinit ca o cutie muzicală defectă.. Zgomotul sângelui curgând invers în inimi, și al coroanei de spini pictând biserici pe ziduri. Îmi bubuie timpanele de vaietul piroanelor înlăcrimate, tatuând icoane în palmele mamelor, De biciul pietrelor aruncate din priviri, sfârtecând totodata și moartea și viața. Îmi bubuie în timpane într-o liniște surdă și rece a sfârșitului de lume, Clopotul Ierusalimului. Și eu tot nu te aud, Doamne...