pescarii mă-mprumută deseori cu apă leşioasă – murim de sete sau trăim pe-ndelete ȋntr-o zi am gustat acul undiţei numai cu vârful limbii sarea a înflorit ca un mucegai fin pe acelaşi vin servit de trei dobitoace la ciorba de potroace de care nimeni nu mai vorbeşte când timpul curge-n coadă de peşte 7 martie 2017, Constanţa