Pe fundalul alb ce noaptea îl urmează, Și a cărui suflare înghețată îl pătrunde O simfonie putrezită agale concertează Figurând în fața unor inimi surde. O vioară veche în față se așează Arcușul său de-a pururi ruginit Pe corzile ei,fulgii albi dansează Iar melodia e aproape de sfârșit. Pianul prăfuit a revenit la viață O ultimă cântare spre-a interpreta A iernii mâhnire o transformă-n gheață Notele plânse încet dorește a-ntrista. Dar din lumina lunii,o voce se aude O rază de speranță-n inimi a-ncoltit Liniștește ale viscolului vibrații crude Și după o eternitate,simte că-i iubit. Un chip angelic un colind îngână A fericirii formă și colorit închis Aduce o speranța în inima păgână Ce a înviat,părăsind al său abis...
sâmbătă, 31 mai 2025