Precum un om, fără de zăpadă, pe gânduri stau, în vremea care trece și mă tot gândesc de vreau o iarnă fără de zăpadă... Timpul zâmbindu-mi galeș, îmi face cu ochiul și-mi șoptește la ureche: -Ho,ho... sunt mulți ce au, sărbători de iarnă, fără de zăpadă!... Înțelegându-l, i-am zâmbit și eu, cceptând iarna așa cum e și voi deveni ca ea, un colindător fără de glas... Dar voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun care mai vrea să știe că-n metafore fierbinți sunt veșnic dalbele cuvinte...
sâmbătă, 31 mai 2025