1:odaia dinspre stradă, leagăn al cuvintelor frumoase pictate pe prosoape de borangic.- sanctuarul copilăriei 2:abia se mai vede prin furtunile de nisip; depărtatele chemări ale buciumului deschid ferestrele unui vis: 1: razele de soare mângâie inima, ca o speranță. 2 1: sunetul, aproape gol, desprins din tăișurile limbii, străpunge respirația zilei, 2: adăugându-i o nouă răutate. legați de catarg brațele fiilor voștri!- sare pe rană-i ispitirea abisului... 1:nufărul ascunde-ntre petale cerul. 3 1:libațiile vechilor graiuri, revărsări sunt pe invelișul sonor al iubirii- 2:pârtia din fulgere desfășoară perspectiva unor vaste proiecte de viață. 1: după-amiază, în tandrețea și parfumul vinurilor domnești... 4 1: inițiale rătăcite-n zborul fonemelor scriere cuneiformă tălmăcită de palma unui copil și 2:acea ușoară strângere de mână- o adiere, prin respirația vocalelor... 1: îmi aduc aminte de plimbările noastre risipite printre valuri. 5 1: împrejmuite de ecoul catismelor, bătăile inimii scăldate-n apa vie a cuvântului 2:neîntinat de viclenie... urcând spre izvoarele versului- ospăț al clipei, împresurat de lumină 1: și copleșit de bucuria recitirii poemului. 6 1: rădăcinile nealtoite-n gândul bun blochează voința; mâna unui prieten, ca o ancoră, readuce echilibrul; 2:asemenea Celui care tămăduiește cu rănile sale rănile altora... 1:împrospătată, mlădiță de vie dă bune roade
sâmbătă, 31 mai 2025