în lupta unui vas spart zâmbetul fals trăiește adânc în carne cioburile sorb cu nesaț din sângele meu încerc o eschivă și așez peste piept inima ta dar viața lovește ferestrele albe perdelele cad atât de ușor în palma luminii umbra se frânge privesc consolat nu pot evita răul din noi când mușcă din trupul condamnat să iubească