Dac-ar fi să-mi rătăcesc printre rime părăsite verdele, să-l amăgesc sub senzaţii-ngălbenite, ţi-ar lipsi? De-ar fi să-mi râdă norii cu zâmbetu’ întins pe trup şi-n păr, nebuni, cocorii, din ţipăt liniştea s-o rup, ai vrea să fii? Dac-o dată, din idee, aş putea să smulg un os şi în plânsul de femeie aş ciopli tremur sfios, oare-ai veni? Să ai umbră, tu dorinţă şi să fii?
sâmbătă, 31 mai 2025