Confuz

Presar cenușă din tipar
Pe rugul nopților viclene
În anotimp cu număr par
Și boltă cu sclipiri obscene.

Ridic pe brațe slove reci
Cu iz de portocale moarte
Și-adun iar cochilii de melci
Ce n-au încă ferestre sparte.

Rămân în așternut obtuz,
Nu am tichete de parcare,
Plouă din nou și sunt confuz,
Am ghete sparte în picioare.

Aleargă ceasul din tavan,
Gara-i pustie peste noapte,
Un impiegat fluieră-n van,
A deraiat trenul de șapte.