Confuz

caut o poezie să-mi elibereze durerea
ea nu se vrea căutată
filele albite de îngerii
mă ning 
lăsându-mi o parte din paradisul 
de altădată
plăcerea se-aprinde
brusc
ca tălpile unei femei plină de sine
ea mă priveste atent
si-apoi
poezia îmi curge prin vine
muza mă cere o viață
un sirag nesfârsit de îndoieli
sunt un pacient sănătos
internat în spitalul
de ieri
poate confuz
chipul lumii răpeste
o zi sau mai multe
depinde de stare

suflu' în lumânare
altarul trebuie rezidit
de îndoieli atunci când dispare