În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mâini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe coapse Pe spatele gol, arcuit Într-o simfonie adâncă, albastră... Nu știam dacă este noapte sau zi Nu ne aminteam punctele cardinale Flâmande se plimbau pe noi Spirale argintii Ne înconjurau ca niște liane Înlănțuiau Fiecare braț, fiecare picior Apoi, ne legau unul de altul În veșnicia unei clipe Spre amintirea unei noi trăiri Pentru că ochiul meu drept și ochiul tău stâng Erau pereche de când lumea Și vedeau printre genele înrourate Unde jucau nestingherite curcubee Vedeau... Dinlăuntru spre înafară Cum devenisem o singură cruce Iar inimile, clopote de catedrală.
sâmbătă, 19 aprilie 2025