tu stăteai în spatele inimii mele la stânga era o oază de singurătate în care mă trăgeai de fiecare dată când umbra ta era prea neliniștită în partea cealaltă ne nășteam încă odată ca să fim din nou împreună pe nevăzute dorul meu nu avea durere era un fel de nor lipit de tine ca o încruntare mai ales când te cuprindeai singură de frig sau de teama orizontului tu nu aveai iubire fiindcă erai dispărută în îmbrățișarea conturului meu fără gând, fără margini, fără cuvinte astfel nu mai lăsaseși să se vadă nimic din vedenia ta, în afară de frumusețe
sâmbătă, 31 mai 2025