Copacul

Copac bătut de ploaie şi de vânt,
cu frunzele întoarse către stele,
puterea ta venită din pământ
o simt şi-acum în gândurile mele.

Prieten drag, de cînd eram copil,      
mi-ai legănat şi gânduri şi uitare,  
ajuns cândva departe, în exil,
mi-ai fost balsam și dulce alinare.

De strajă-ai stat în amintirea mea
să port în sânge patria străbună,
nimic în calea dorului să-mi stea
de voi gândi în limba mea română.