Copacul tăiat E-un soare nebun peste lume iubito Și n-am adăpost, și iar te-am uitat Își cere dreptatea și-și strigă durerea Copacul acela prostește tăiat. Nu are amorul refugiu, nici umbră Nu-i loc pe cuprins de-un strop de răcoare Pădurea-i, iubito, numai mireasmă Iar noi, vinovații , numai topoare. Am fost amândoi, iubito, cei ce-au sădit În glia speranței sămânța iubirii Și-am fost pătimași și iată-am ajuns În clipa nebună tot noi tăietorii. Și-o dată cu pomul s-a stins și văpaia Aceea fierbinte ce-n culmi ne aduse Nu-i umbră pe-aicea, e numai povestea Copacului nostru-al iubirii răpuse.
sâmbătă, 31 mai 2025