Copii eram noi amândoi, Frate-meu şi cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam şi înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Şi el citea pe Robinson, Mi-l povestea şi mie; Eu zideam Turnul Babilon Din cărţi de joc şi mai spuneam Şi eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Şi l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des şi mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Şi frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaşte neapărat, Să-i chem la bătălie – Să vedem cine-i mai tare. Şi împăratul broaştelor, C-un oacaca de fală, Primi – porunci oştilor. Ca balta s-o răscoale. Şi am pornit război. Vai! multe broaşte noi am prins – Îmi pare chiar pe rege – Şi-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Şi drumul broaştelor le-am dat, Săltau cu bucurie, În balt-adânc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte – Şi frate-meu m-a desemnat De rege-n miazănoapte Peste popoare indiene. Motanul alb era vistier, Mârzac cel chior ministru – Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Şi împăratul milostiv Mi-a dat şi de soţie Pe fiica lui cu râs lasciv Şi ţeapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulţămit cu-n umil semn, Drept mantie o-prostire – M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. Şi ah! şi dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Şi de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Şi pe şură ne primblam Peste stuf şi paie Şi pe munţi ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărşileam alături. Şi pe cap mi se umfla Casca de hârtie. O batistă într-un băţ, Steag de bătălie. Cântam: Trararah! Ah! v-aţi dus visuri, v-aţi dus! Mort e al meu frate. Nimeni ochii-i n-a închis În străinătate – Poate-s deschişi şi-n groapă! Dar ades într-al meu vis Ochii mari albaştri Luminează – un surâs Din doi vineţi aştri Sufletu-mi trezeşte. Eu? Mai este inima-mi Din copilărie? ……………………………… Ah! îmi îmblă ades prin gând O cântare veche. Parcă-mi ţiuie-aiurind Dulce în ureche: Lume, lume şi iar lume!
