Copiii n-ar trebui să audă cocoșii cântând

* inocență fără procură * 

am închis monitorul 
lumea respiră și dinafara Golgotei tată
niciodată n-am știut să împărțim prea bine vorbele
matematica scăderii a făcut pirueta perfectă
între vertebrele noastre reflexia cuantică
a trecutului a ocolit strategic piroanele
eu versus tu (suprapuneri perfecte între scenarii aleatorii
culisele și strălucirea rampei spun aceeași poveste sângerată)
doi albatroși prizonieri în ochiul furtunii
fără variante opționale 
zboruri nevirusate 
doar cele interioare (șanse de reușită minime)
se-ncumetă să-ntindă aripă oarbă
oare cine
să aereze lumina

vinovăția ne-a otrăvit

lacrima a spart inutil sămânța s-au surpat poduri 
între degete au pulsat găuri negre 
frângerea pâinii a trecut anonim n-a deschis șampania
nici unei zile comune 
doar furia ne-a umplut farfuriile 
n-am băgat de seamă cum ni se scurg oasele 
cât de flămând e pământul neodihnit
în scoc de aștri 

ne-a răscopt visele abisul
tată 
trădarea din piele

programul 
trebuie resetat

pe cruce țipă mut copiii