Mergând pe cărare, cu tălpile goale Călcând iarba verde, fluierând cu zor, Mă orbește-o rază, ochii-mi luminează Îndat' o oprește un nor trecător. Ochi-mi lăcrimând, lumina-nțepând Un suspin sporadic iese pe furiș Mă așez pe spate, cu capul pe-o carte Lângă-un verde codru, lângă-un luminiș. De-ndată răsare, de-ndată apare Falnic se ridică-n susul codrilor, Trecând fără veste, pe-ntinderi celeste, Trece și suspină norul trecător. O-adiere rece, lângă mine trece Și-un fior și-un tremur iute mă cuprind Mă ridic îndată, cartea de îmi cată Mâinile de-mi umblă, pletele de-mi prind. Îndată răsare, îndată apare Norul singuratic, veșnic suspinând Singur făr de veste, pe-ntinderi celeste Trece și tot trece, soarele blocând. De-i vreme frumoasă, de-i vreme cu soare Întreaga natură lucrează de cu zor De ce-aduci tu ploaie, urme de șiroaie Câmpul de îl strici tu nour trecător? De-i vreme frumoasă, de-i vreme cu soare, Întreaga natură lucrează de cu zor Dar de n-ar fi ploaie, câmpuri cu șiroaie N-ar mai fi pădure, n-ar mai fi izvor. Mereu suspinând, în aripi de vânt Tată mi-e pământul, mamă mi-e lumina Viață dau la toate, la câmpuri dau roade Fiu îmi este codrul, fiică-mi este apa. Norul suspinând, pe cer lunecând Pleacă singuratic, către a lui țară Zboară peste codrul dulce fremătând Ridicând mireasmă de dulce primăvară.
sâmbătă, 31 mai 2025