COPILA CU PARUL BALAI Copila mea cu par bălai Şi mersul lin ca un sărut Ce-l dai ca şi cum n-ai fi vrut. În mintea mea de ce mai stai? Trecut-au ani, trecut-au vremi Numai iubirea n-a trecut. Fără sfârşit, fără-nceput, Eu nu te uit, să nu te temi. Te simt cu fiecare por, Te sorb cu fiecare gând, Te scriu în fiecare rând, Te apăr ca pe un odor! Şi unde oare eşti acum? În care nord, în care sud? Eu ştiu că încă te aud Şi gata sunt să plec la drum. La perigeu ori apogeu Aici, acolo, nicăieri, În ierni, apoi în primăveri, Cu dor voi căuta mereu, Copila mea cu păr bălai!