Când la geamuri se aşează mii de stele lucitoare Adunând tot gerul iernii... iar pe câmpuri, nici o floare, Nici o frunză-n pribegie nu mai plânge după vară... Doar iarna şi-a ei solie, le grăbeşte-o primăvară, Ca să umple-ntreg pământul cu al ei covor de nea Aşternându-şi iar veşmântul alb. moale de catifea... Simţi a iernii-mbrăţişare... parcă frigul te cuprinde Privind fulgii în mişcare... ei dansează tot nainte... Jucăuşi pe la ferestre, şi chemând copii de zor Şoptindu-le la ureche: -" vouă, nu v-a mai fost dor? Să va-mbrăţişeze gerul... cu ţurţurii maiestuoşi Să vă-ngheţe obrăjorul.. nasul, să-l aveţi tot roş? Iarna vă aşteaptă-n straie albe, sus la derdeluş... Hai veniţi copii afară.. vacanţa-i gata.. acuş..!" Fulgii tac.. privesc copiii cum se urcă sus pe deal Luna îşi ascunde chipul într-un cadru ireal... Si c-o dulce voiosie, glasurile tuturor Se aud cu bucurie: -"Da.. şi nouă ne-a fost dor! De-ai rămâne iarnă dragă, tot anul pe-acest pământ Iar noi să fim în vacanţă.. câte zile din an sunt.. Am ieşi cu veselie.. zi de zi.. şi-n orice ceas Să-ţi simţim îmbrăţişarea iarnă, la oricare pas...! Dar ştim.. te vei duce iarăşi cu frumosul tău alai Asta este legea firii... şi-i tot ce poţi să ne dai... Chiar dacă în timpul iernii, suferim de guturai: Dorim totuşi, ca-n tot anul, numai printre noi să stai!" decembrie 2015-ianuarie 2016
sâmbătă, 31 mai 2025