Copilărie

Copilărie, navă rătăcită,
În marea amintirilor pierdută,
Corabie plutind în depărtări
O mai zărim abia adeseori.
Cănd soarele pe cerul nostru iese
Strălucitoare clipe țes poveste
Cu prinți și cu crăiese și cu noi,
Copilărie, unde-i portul tău?
Ce naufragiu te-a pierdut, pe unde
Să te mai caut cât îmi ești în minte?
Iar valurile care vin și trec
Aduc la mal din tine câte-un rest
Prin căte porturi oare-a poposit
Acest fragment de viață și de vis
Ce încă poartă în el miros de ploaie,
De iarbă, de cireș și de mamaie,
De leagănul facut de tata mare,
De mărul roșu, patul din odaie.
Departe îmi pare azi dar și aproape
Că-mi vine să mănănc din măr o parte,
O parte s-o păstrez, ca dinadins,
Să-i țin copilariei far aprins !