Copilarie

COPILARIE

Am să mă frâng ca zmeul meu portocaliu
În geana unei stele căzătoare,
Şi-am s-o privesc, neputincios, cum moare
Când ultima scrisoare am s-o scriu

Ca un adio pentru plânsul de papuşă,
Ce îmi trezea din somn copilaria,
Să-mi prind în piept, cu roze, veşnicia
Ce şi-a lasat sărutul verde lângă uşă…

Eu am să ruginesc ca sania-ntro iarnă,
Când nu mai poate să alunece pe vise,
De-atâtea griji pentru egretele ucise
În zborul lor peste păpuşa diafană…

Şi o să-mi ard ghiozdanu-n plină vară,
La umbra unui stol de sentimente,
Ce-mi ţin restriştile adiacente
Cu tinereţea – dulcea mea povară…