...Coşmar... Sortită mi-a fost dat cândva o întâmplare, ca într-un vis-coşmar prin neguri să-ntâlnesc un cârd pestriţ ales, de păsări zburătoare, ce m-au găsit solie, tot omul să-l trezesc... Trăiam un film pastel, în vis la început cu mine solitar, privit de-ntreg soborul, ...sălbatic ca scenariu, dar paşnic conceput, mai nici-o vietate să îşi dorească zborul... Am perceput în triluri din liedul lor curând eterna simbioză ce liber o-ncercară, grăind aceeaşi limbă şi mai ales cântând în Lumea făr-de-oprelişti, o lume făr-de ţară... Miliarde ani uitaţi, vremuri fără Noi trăite... Căminul lor, - Natura, - deplin le-aparţinut şi-o-nvigorau mereu cu energii sporite, pulsând Planetei Viaţă,...Culoare,...Conţinut... Prin ţipăt trist şi jalnic îmi arătau acum că nu-de-mult Veniţii, Noi, Creaturi umane c-un egoism genetic şi-n destructivul drum le-am mutilat din lume un tragic “Mondo Cane“... Dintr-o dorinţă laşă, de crasă-mbogăţire orbiţi de strălucirea prin prisme deformate a unei lumi bolnave şi fără de simţire, aceiaşi Noi distrus-am cu conştiinciozitate ! Aerul, Pământul, Apa, - preţios Permis de viaţă, otrăvite bestial, permanent şi tot de Noi, azi plângând încătuşate, ne-ntorc spatele cu greaţă pe o Terra travestită-n tristă cloacă de gunoi ! ... Leoarcă în subconştient, brusc trezit din nou în vis mă simţii cu Noi, dar singur, rupt în film, incoerent... ...Haos în realitate... Scump se pierde-un Paradis ce -l ucidem Noi cu toţii...N-a fost vis...e-un act dement !...
sâmbătă, 31 mai 2025