cred că am murit

de nenumărate ori
pentru că iluzia acestei vieți
nu are noimă

sunt mult mai viu
atunci când visez

în lumile de acolo
există o logică
mă simt împăcat

cel mai greu
mi se pare a ști
cine pe cine visează

eu cel fără noimă
pe cel împăcat
sau invers?

e dificil de răspuns
când ți se pare
că ești doar carne
frumos ambalată
și că foamea
e principala necesitate

când cei doi ochi 
sunt mult mai deschiși
decât cel de-al treilea
care așteaptă
doar închiderea celorlalți
pentru a se trezi

de aceea vă spun
eu cred că am murit
de nenumărate ori
și de multe ori 
am fost îngropat

moartea e un spectacol
are nevoie de repetiții

poate chiar acum
un eu inutil
e dus spre o îngropare
iar un alt eu
dintr-un vis împăciuitor
semnează acest poem
de undeva unde 
nu există trupuri