Prin pori de gând şi ochi de sentimente Se îmbulzesc spre creuzet idei, Să fie malaxate de condei Pe flacăra trăirilor ardente. Sunt invadat şi filtrele-s în ceaţă, Vreau să triez dar, totuşi: ce să scriu Când fiecare verb se cere viu, Şi fiecare vers imploră viaţă? Sunt copleşit de tainica geneză Şi-n miezul ei fierbinte mă îmbrac, Apoi uimit mă stau, mă scriu, mă tac, Jucându-mă cu vechea diateză. Se dăruie paleta grea de teme Şi ploaia versurilor e potop, Dar nu doresc decât atât: un strop Din arderea trăirilor extreme! Vreau chintesenţei să-i extrag polenul Şi, cum „a scrie” şi “a respira” Îmi sunt totuna, poezia mea E penru Cel ce dat-a oxigenul. *** Îmbracă-mi, Doamne, versul în culoare Şi dă putere fiecărui verb, Iar când la focul jertfei toate fierb, Şi om şi vers Ţi-aducem închinare. Simion Felix Marțian
sâmbătă, 31 mai 2025