Crezul meu

Răstignit pe fila cărţii
Îmi văd viii, îmi văd morţii ,
Mă închin la toţi îndată...
Viaţa mea nu-i fără pată.

Pleacă crezul meu spre stele
Să se roage, să se spele
De păcate şi de vină
Drag de viaţă să susţină.

Se întoarce-apoi în mine,
Cu rugi, de divin se ţine,
Prinde viaţă în reverii
Explodând pe scena verii.

Se topeşte iar în pâine
Astăzi, mâine şi poimâine,
Azimă din dor de viaţă
Aură de crug pe faţă.

Şi se duce-apoi în lume
Lepădând din gând cutume
Se încarcă cu bineţe
În miraje fără speţe.

Crezul meu, o floare rară,
Răsărit din grea povară
Înfloreşte-n gânduri caste
Aruncând în iad năpaste,
Pictând armonii-n contraste
Când din suflet face oaste.   

07.11.2018